Am un prieten care îmi spune constant că sunt nebună. Primele câteva dăţi l-am contrazis. După-aia m-am obişnuit să zâmbesc şi să zic ”Da!”. Îmi place să cred că nu vorbeşte serios, dar nici nu-mi bat capul să-l întreb dacă e aşa sau nu. Oricum, nu despre asta e vorba. E vorba despre micile frustrări pe care le are fiecare din noi, ceea ce ne face pe toţi mai mult sau mai puţin nebuni. Sau, ca să mă exprim mai dulce, unici. Dar să detaliem. Ce poate fi frustrant?
Scenariul 1. Ieşi cu prietenii undeva – în oraş, la un grătar, la o petrecere, oriunde. La un moment dat, decizi să te retragi în glorie înaintea lor. Eh, chiar dacă ei mai rămân fie şi numai un sfert de oră, întotdeauna se întâmplă ceva interesant în acel sfert de oră pe care tu, inevitabil, îl ratezi. Că e o fază amuzantă, o întâmplare haioasă, o perlă scoasă de vreunul din ei, toţi vor glumi a doua zi pe tema asta iar tu nu vei înţelege absolut nimic. Şi te întrebi de ce n-ai mai rămas şi tu şi te hotărăşti ca data viitoare să pleci ultimul, ca să te asiguri că eşti în toiul evenimentelor. Evident, când faci asta, nu se întâmplă nimic interesant. Frustrant.
Scenariul 2. Tu şi X aţi păţit o chestie funny. X decide să le povestească şi celorlalţi ce s-a întâmplat, numai că, om fiind, poate nu-şi aminteşte faza exact sau modifică fără să vrea anumite detalii care oricum sunt minore sau insignifiante. Tu, ca un veritabil fixist ce eşti, nu te poţi abţine să nu intervii ca să inserezi varianta reală. Parcă te zgârie pe creier că ştii că, de fapt, nu era ora 6 seara când s-a întâmplat, era 6 jumate şi eraţi la Carrefour, nu la Real. Şi te enervează că vrei tu neapărat să respecţi ’adevărul istoric’, chiar dacă ştii că întrerupându-l pe cel care povesteşte, strici tot farmecul poveştii. Mai frustrant.
Scenariul 3. O mână de oameni, toţi nebuni, toţi cu ideile lor. Numai că întotdeauna unul din ei va fi Capul Răutăţilor. ”Hai să mergem în barul Ţ!”. ”Foarte tare, hai!”. Şi abia aştepţi, că e unul din barurile care îţi place şi n-aţi mai fost acolo de un secol şi nu mai poţi de nerăbdare. Dar cu un sfert de oră înainte să plecaţi, vine Capul Răutăţilor şi zice: ”Haideţi mai degrabă în barul Y, am auzit eu că e super tare!”. Şi are o putere de convingere atât de mare încât toţi se sucesc după el, şi tu, implicit, că deh, doar aţi ieşit cu toţii. Şi ajungeţi în barul Y, nu-ţi place de nicio culoare şi blestemi toată seara, suspinând cu jale după barul Ţ, unde aveau limonadă colorată cu umbreluţă în pahar. Şi mai frustrant.
Scenariul 4. Tu eşti Capul Răutăţilor. Şi ieşiţi sâmbătă seara în oraş. Şi toţi vor la bowling. Foarte drăguţ. Parcă ai vrea şi tu, dar parcă ai merge la patinoar, că tot e decembrie şi e destul de frig şi parcă îţi arde de nişte căzături pe gheaţă. Fiind Capul Răutăţilor, îi convingi pe toţi să mergeţi la patinoar. Cât extaz! Ajungi acolo şi nu trece niciun sfert de oră şi cazi şi îţi rupi mâna. Ambulanţă, spital, operaţie, de astea. Mai bine te duceai la bowling. Cel mai frustrant.(Sabrina, asta e pentru tine! :P)
=)) Foarte simpatic articolul.
RăspundețiȘtergereAia cu barul am patit-o si eu. :D
Sa inteleg ca de acum Sabrina nu o sa mai mearga la patinuar? :))
Sa nu mai aud de patinoar... :)) NEVER !!!
RăspundețiȘtergeresenq, Blab :P iar aia cu barul o patesc si eu mereu, pt ca afurisitii astia se coalizeaza mereu impotriva mea :P (acu` fac pe victima :)) ) bine, mie mi se intampla si primele doua, dar sa nu mai spuneti nimanui... :))))
RăspundețiȘtergere:)) nasol moment...mai stiu eu pe unu care alerga acasa dupa cariocile pt ora de biologie si a ajuns la spital dupa ce la lovit masina =))))
RăspundețiȘtergere=)) saracu`... mai bine lua 4 sau absenta sau ce`o fi fost... cu alte cuvinte, viata e frustranta :))
RăspundețiȘtergere@Diana stii care-i faza apropos de "nebunia asta",... cand iti mai spune prietenul sau amicul tau ca esti nebuna ai 2 variante de raspuns pe care personal le folosesc mai mereu:
RăspundețiȘtergereRasp 1) "asa si.???
Rasp 2) " dragule nu am fost niciodata sanatoasa" (eu folosesc varinata masculina evident )..dar ai inteles ideea ;)
De cand "nebunia" este un lucru rau?... intreb si eu acuma nah.. :P
@Diana ce pot sa spun: Imi placea biologia :)))
RăspundețiȘtergereNu cred ca viata e asa frustranta....cred ca doar o cam complicam noi sau cum spune cineva pe care stiu eu:
"Cautam sau inventam probleme acolo unde nu sunt"
:D or I could be wrong :P
:))))))))) Bai Diana ia nu te mai victimiza tu ! :)) Ca ne-am rugat d tine de fiecare data sa mai ramai, dar tu batman batman !
RăspundețiȘtergereeu ma incadrez la 2:))....sa se supere lumea(a se intelege iubi in special) pe mine ca vorbesc peste el=)).
RăspundețiȘtergereplace tare articolul!!!
@Diana ai cam intrat in colimator =))))))
RăspundețiȘtergere@Blab: eu mereu sunt in colimator... :P cat despre raspunsu` la intrebarea daca sunt nebuna, am zis ca la un moment dat am inceput sa zic "Da!", "Stiu!" si variatii pe tema.... :P
RăspundețiȘtergere@Sabrina: eu nu dau vina pe voi, e pur si simplu frustrarea mea :))
@Andreea: Florin al tau oricum se plange mereu ca nu`l ascultam... da` daca ii ia un secol pana incepe sa povesteasca... :P
Si uite asa incep intrigile si intepaturile :)))
RăspundețiȘtergere@diana: about florin: da absolut:))
RăspundețiȘtergere