4 lucruri importante pe punctul de a dispărea

 Cam toţi am învăţat la geografie prin clasa a cincea sau a şasea că resursele naturale sunt de două feluri: epuizabile şi inepuizabile. Cu alte cuvinte, unele vor dispărea la un moment dat, în timp ce altele vor fi la dispoziţia noastră la nesfârşit. Evident, când ne gândim la lucruri care vor dispărea cât de curând, primele care ne vin în minte sunt ţiţeiul, gazele naturale sau cărbunii. Surprinzător, însă, acestea nu sunt singurele. Iată alte 4 lucruri importante pe punctul de a dispărea:

• Ciocolata

 Întreaga industrie a ciocolatei are la bază untul de cacao. Fără el, ciocolata nu s-ar mai numi ciocolată, ci oricum altfel. Problema constă în faptul că majoritatea proviziilor de cacao sunt furnizate de către Africa de Vest, unde întreaga afacere a început să nu mai fie rentabilă. Lăsând la o parte că e nevoie de câte cinci ani pentru fiecare nouă recoltă, condiţiile de lucru sunt foarte aspre, căldura fiind de multe ori insuportabilă. Iar la finalul unei zile de lucru, un fermier obişnuit nu este mai bogat decât cu 80 de cenţi. E drept că Africa de Vest nu este singurul loc de pe Pământ unde se pot cultiva arborii de cacao, însă alternative nu sunt prea multe – o fâşie de doar 10 grade la nord şi la sud de Ecuator întruneşte condiţiile climatice necesare, iar pe această fâşie se află unele dintre cele mai instabile regiuni de pe planetă, atât din punct de vedere politic, cât şi economic. Ceea ce înseamnă că poate ar trebuie să ne facem şi noi provizii de pe acum, pentru că s-ar putea ca ciocolată să ajungă un adevărat produs de lux.

• Heliul

 Gazul acela rar despre care toţi ştim că se foloseşte la umflat baloane şi odată inhalat, ne subţiază vocile în aşa hal încât devin o sursă sigură de amuzament. Însă aceasta nu e singura lui întrebuinţare. Datorită faptului că are cea mai joasă temperatură de fierbere din toate substanţele de pe Pământ, este ideal ca ‘material de răcire’, fiind folosit cam peste tot în industrie, de la aparatele de rezonanţă magnetică din spitale până la fibre optice şi ecrane LCD. În condiţiile în care Statele Unite, deţinătoare a peste 80% din proviziile mondiale de heliu, s-au decis să scape de aceste provizii cât mai repede şi Dumnezeu ştie de ce, s-ar putea să fim nevoiţi ca la un moment dat să recuperăm heliul din atmosferă, însă costurile vor fi incredibil de mari.

• Tequila

 Pentru dispariţia tequilei putem să dăm din nou vina pe americani, însă de data aceasta indirect. Să începem cu începutul. Tequila se face din cactus. Şi nu din orice fel de cactus, din cactus agave, iar această specie de cactus, datorită faptului că este foarte pretenţioasă în ceea ce priveşte condiţiile climatice (nu se ‘reproduce’ decât la altitudini mari şi pe sol vulcanic) şi este şi predispusă la boli, se dezvoltă propice doar într-o anumită regiune a Mexicului. Cu alte cuvinte, dacă dispare de acolo, şansele sunt de la foarte mici în jos să poată fi replantată altundeva. Care e vina indirectă a SUA? În încercarea de a mai reduce consumul de combustibil petrolifer, au introdus din 2006 o legislaţie care să stimuleze utilizarea de combustibili ‘bio’, folosind etanol obţinut din porumb. La rândul său, acest lucru a determinat reorientarea fermierilor către cultivarea de porumb, inclusiv a celor mexicani, care au preferat să renunţe la cultivarea de cactus agave în favoarea porumbului. Culmea culmilor e că au ars plantaţii întregi de cactus pentru a face loc celor de porumb. Şi iată cum orice medalie are un revers. Nu mai consumăm ţiţei, dar pierdem tequila.

• Fosforul

 Fosforul nu e doar acea substanţă benefică pe care o ‘obţinem’ mâncând peşte şi nici doar unul din elementele din Tabelul lui Mendeleev. Fosforul este folosit la crearea îngrăşămintelor chimice şi deci, esenţial pentru a hrăni întreaga planetă. Fără el, terenurile nu ar fi la fel de productive şi s-ar instala rapid o foamete cronică. De ce dispare? Pentru că trendul cu combustibilii ‘bio’ (lansat de americani) afectează şi rezervele de fosfor. Evident, e greu de spus la ce ar fi mai bine să renunţăm, la ţiţei sau la fosfor. Cert e că există o alternativă de extragere a fosforului, şi anume de pe fundul mării, însă costurile ar fi enorme.