Deşi trăim într-o lume liberă, nu suntem liberi! Suntem
închistaţi, constrânşi de o societate plină de prejudecăţi. Dacă ieşim din
tiparele comunităţii suntem respinşi, renegaţi.
Niciodată nu am înţeles de ce contează pentru ceilalţi
cine cu cine întreţine relaţii sexuale. Dacă eşti homosexual nu înseamnă că eşti
mai puţin deştept, mai puţin frumos, mai puţin sociabil sau anormal. Este
strict vorba de orientarea sexuală, nu de structura ta umană.
Lumea văzută
prin ochii unui homosexual
- Când şi cum ţi-ai
dat seama că eşti homosexual?
- Nu pot să spun că mi-am dat seama imediat că sunt homosexual.
La vârsta aceea nici măcar nu exista cuvântul în vocabular. Am ştiut de mult
timp că sunt puţin diferit de ceilalţi băieţi, doar pentru că mă atrăgea
fizicul plăcut al unora dintre cei pe care îi vedeam aleator pe stradă, la
televizor. Primul semn de întrebare a fost atunci când începuse să-mi placă
mult de tot de Freddie Prinze Junior.
L-am văzut în primul film Scooby Doo. Al doilea semn de întrebare a fost atunci
când mi-a plăcut mult de Tobey Maguire
în primul Spiderman. De atunci ştiam că ceva e diferit, că trebuie să ţin doar
pentru mine şi să mă prefac că lucrurile sunt normale; încă nu conştientizam
termenul de „homosexualitate”, la 11-13 ani. Pe la 14 ani cred că mă
familiarizasem cu termenul acesta şi deja mă consideram a fi gay. A urmat o
fază de slabă negare de 2 ani în care nu îmi plăcea ideea şi chiar încercasem
să mă „autoreabilitez”. La 16 ani am realizat că e o prostie să mă schimb. Îmi
place aşa cum sunt şi nu e nimic în neregulă cu mine.
- Ce părerea au
apropiaţii tăi despre asta? Familia, prietenii, te acceptă aşa cum eşti?
- Era greu sa fii homo şi doar tu s-o ştii. Să ţii
înăuntru ideile şi părerile tale în ceea ce priveşte aspectul unui băiat şi
sexul cu unul. M-am confesat prima oară unei colege din generală, apoi altei
colege, pentru că mereu ieşeam toţi trei şi nu puteam să mă prefac mereu. În
clasa a 12-a m-am confesat altei colege cu care mă înţelegeam bine, chiar în
timp ce intram în mall. Apoi de-a lungul anilor a devenit tot mai uşor să
vorbesc cu colegele despre care credeam că înţeleg şi n-au nimic împotrivă.
Într-un fel, cred că toţi (cei gay) simţim că putem să
mărturisim lucrul ăsta prietenilor şi reacţiile sunt mereu interesante sau
amuzante. Momentul revelării este unul plin de suspans, dar e plăcut.
Familiei nu i-am spus. Nu ştiu dacă o voi face. Simt că
nu ar înţelege şi mai bine să nu ştie nimic sau să rămână la faza de
presupunere. În rest, cred că ceilalţi mă acceptă aşa cum sunt pentru că, în
fond, sunt tot eu. Doar preferinţele sexuale şi afective diferă şi acesta nu e
un lucru rău. Oamenii sunt diferiţi şi asta ne face speciali pe fiecare in
parte.
- Trăim într-o
societate homofobă? Ce părere ai?
- Cred că România trebuie să evolueze întâi, din punct de
vedere educaţional, social şi cultural, ca să pot spune că nu este o ţară
relativ homofobă. Eu pun preţ pe educaţie şi cultură. Din moment ce în casele
oamenilor copiii sunt învăţaţi să discrimineze şi să displacă anumite
categorii, nu suntem pe o axă tocmai pozitivă. Am putea spune că există o
scuză. Aşa au fost învăţaţi şi părinţii şi bunicii noştri! Să discrimineze şi
să displacă. Dar nu e un motiv care nu poate fi doborât, doborât printr-o educaţie
potrivită - nu trebuie să urâm ţiganii, nu toţi sunt răi, nu toţi ungurii sunt
răi, homosexualii nu sunt pedofili! Cred că oamenii se tem de ceea ce nu
cunosc, dar cunoaşterea este puterea de a înţelege cele neştiute. Ca să evoluăm
trebuie să ne educăm şi asta începând cu adulţii tineri şi maturi. De ce ei
primii? Pentru că cei care se ocupă de creşterea copiilor sunt singurii care „îi
pot strica”.
- Ce înseamnă
să fi homosexual?
- Să fii gay nu înseamnă că trebuie să respecţi un cod
anume, să adopţi o mimică şi o gestică feminine, să porţi mereu roz, să asculţi
un anume gen muzical, să fii obsedat după toţi băieţii (fie homo, fie hetero)
sau să te scârbească femeile. Suntem o comunitate diversificată, fiecare gay e
diferit în felul său. Unii au comportamente mai feminine (mediul social în care
au trăit a avut o influenţă specială), alţii sunt masculini şi bagi mâna în foc
că sunt hetero, unii se îmbracă în haine pentru femei şi se numesc travestiţi.
Gay sau nu, eşti acelaşi om valoros pentru societate. Pentru că faci aceleaşi lucruri ca ceilalţi şi
singura diferenţă este orientarea sexuală, care ţine de intimitatea fiecăruia.
Să fii gay înseamnă să fii tu însuţi, acelaşi om ca şi ceilalţi oameni, la fel
de diferit ca restul şi la fel de similar ca noi toţi.
- Ce ne poţi
spune despre viaţa intimă a unui homosexual?
- Pot spune că este mai ascunsă decât cea a unui hetero
din cauza faptului că mulţi nu îţi revelează orientarea sexuală. Dar asta nu
înseamnă că povesteşti oricui, orice despre intimitatea ta, chiar de eşti
openly-gay. Acum depinde şi ce vrei să ştii tu şi cititorii. Aş vrea să spun că
nu există "băiatul" şi "fata". Pentru că, deşi există
pasivi, versatili şi activi, nu se consideră nimeni vreunul din genuri. Suntem
amândoi băieţi şi avem fie preferinţe pasive, active sau suntem versatili şi le
dorim pe amândouă simultan. Sexul pe care îl facem nu este unul murdar,
întrucât există o acţiune numita "clismă" pe care o săvârşim înainte şi,
folosim şi noi prezervativul la fel ca restul lumii. Există sentimente între
doi băieţi. Putem să ne îndrăgostim de un băiat homo şi să simţim aceleaşi
lucruri pe care le simt restul oamenilor. Imaginează-ţi tu, ca fată ce simţi
pentru un băiat, imaginează-ţi tu, ca băiat ce simţi pentru o fată şi gândeşte-te
că la fel suntem şi noi.
Poate
generaţiile următoare vor fi mai permisive cu privire la homosexualitate şi nu
numai. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile. Cert este că, acum,
societatea respinge, judecă şi consideră
anormală această orientare sexuală. Îi mulţumim intervievatului pentru
onestitate şi atitudinea dezinvoltă. Din motive lesne de înţeles, îi vom păstra
anonimatul.