Interviu. Mărturiile picante ale unui homosexual

              Deşi trăim într-o lume liberă, nu suntem liberi! Suntem închistaţi, constrânşi de o societate plină de prejudecăţi. Dacă ieşim din tiparele comunităţii suntem respinşi, renegaţi.

Niciodată nu am înţeles de ce contează pentru ceilalţi cine cu cine întreţine relaţii sexuale. Dacă eşti homosexual nu înseamnă că eşti mai puţin deştept, mai puţin frumos, mai puţin sociabil sau anormal. Este strict vorba de orientarea sexuală, nu de structura ta umană.

Lumea văzută prin ochii unui homosexual

- Când şi cum ţi-ai dat seama că eşti homosexual?

- Nu pot să spun că mi-am dat seama imediat că sunt homosexual. La vârsta aceea nici măcar nu exista cuvântul în vocabular. Am ştiut de mult timp că sunt puţin diferit de ceilalţi băieţi, doar pentru că mă atrăgea fizicul plăcut al unora dintre cei pe care îi vedeam aleator pe stradă, la televizor. Primul semn de întrebare a fost atunci când începuse să-mi placă mult de tot de Freddie Prinze Junior. L-am văzut în primul film Scooby Doo. Al doilea semn de întrebare a fost atunci când mi-a plăcut mult de Tobey Maguire în primul Spiderman. De atunci ştiam că ceva e diferit, că trebuie să ţin doar pentru mine şi să mă prefac că lucrurile sunt normale; încă nu conştientizam termenul de „homosexualitate”, la 11-13 ani. Pe la 14 ani cred că mă familiarizasem cu termenul acesta şi deja mă consideram a fi gay. A urmat o fază de slabă negare de 2 ani în care nu îmi plăcea ideea şi chiar încercasem să mă „autoreabilitez”. La 16 ani am realizat că e o prostie să mă schimb. Îmi place aşa cum sunt şi nu e nimic în neregulă cu mine.

- Ce părerea au apropiaţii tăi despre asta? Familia, prietenii, te acceptă aşa cum eşti?

- Era greu sa fii homo şi doar tu s-o ştii. Să ţii înăuntru ideile şi părerile tale în ceea ce priveşte aspectul unui băiat şi sexul cu unul. M-am confesat prima oară unei colege din generală, apoi altei colege, pentru că mereu ieşeam toţi trei şi nu puteam să mă prefac mereu. În clasa a 12-a m-am confesat altei colege cu care mă înţelegeam bine, chiar în timp ce intram în mall. Apoi de-a lungul anilor a devenit tot mai uşor să vorbesc cu colegele despre care credeam că înţeleg şi n-au nimic împotrivă.

Într-un fel, cred că toţi (cei gay) simţim că putem să mărturisim lucrul ăsta prietenilor şi reacţiile sunt mereu interesante sau amuzante. Momentul revelării este unul plin de suspans, dar e plăcut.

Familiei nu i-am spus. Nu ştiu dacă o voi face. Simt că nu ar înţelege şi mai bine să nu ştie nimic sau să rămână la faza de presupunere. În rest, cred că ceilalţi mă acceptă aşa cum sunt pentru că, în fond, sunt tot eu. Doar preferinţele sexuale şi afective diferă şi acesta nu e un lucru rău. Oamenii sunt diferiţi şi asta ne face speciali pe fiecare in parte.

- Trăim într-o societate homofobă? Ce părere ai?

- Cred că România trebuie să evolueze întâi, din punct de vedere educaţional, social şi cultural, ca să pot spune că nu este o ţară relativ homofobă. Eu pun preţ pe educaţie şi cultură. Din moment ce în casele oamenilor copiii sunt învăţaţi să discrimineze şi să displacă anumite categorii, nu suntem pe o axă tocmai pozitivă. Am putea spune că există o scuză. Aşa au fost învăţaţi şi părinţii şi bunicii noştri! Să discrimineze şi să displacă. Dar nu e un motiv care nu poate fi doborât, doborât printr-o educaţie potrivită - nu trebuie să urâm ţiganii, nu toţi sunt răi, nu toţi ungurii sunt răi, homosexualii nu sunt pedofili! Cred că oamenii se tem de ceea ce nu cunosc, dar cunoaşterea este puterea de a înţelege cele neştiute. Ca să evoluăm trebuie să ne educăm şi asta începând cu adulţii tineri şi maturi. De ce ei primii? Pentru că cei care se ocupă de creşterea copiilor sunt singurii care „îi pot strica”.

- Ce înseamnă să fi homosexual?

- Să fii gay nu înseamnă că trebuie să respecţi un cod anume, să adopţi o mimică şi o gestică feminine, să porţi mereu roz, să asculţi un anume gen muzical, să fii obsedat după toţi băieţii (fie homo, fie hetero) sau să te scârbească femeile. Suntem o comunitate diversificată, fiecare gay e diferit în felul său. Unii au comportamente mai feminine (mediul social în care au trăit a avut o influenţă specială), alţii sunt masculini şi bagi mâna în foc că sunt hetero, unii se îmbracă în haine pentru femei şi se numesc travestiţi. Gay sau nu, eşti acelaşi om valoros pentru societate.  Pentru că faci aceleaşi lucruri ca ceilalţi şi singura diferenţă este orientarea sexuală, care ţine de intimitatea fiecăruia. Să fii gay înseamnă să fii tu însuţi, acelaşi om ca şi ceilalţi oameni, la fel de diferit ca restul şi la fel de similar ca noi toţi.

- Ce ne poţi spune despre viaţa intimă a unui homosexual?

- Pot spune că este mai ascunsă decât cea a unui hetero din cauza faptului că mulţi nu îţi revelează orientarea sexuală. Dar asta nu înseamnă că povesteşti oricui, orice despre intimitatea ta, chiar de eşti openly-gay. Acum depinde şi ce vrei să ştii tu şi cititorii. Aş vrea să spun că nu există "băiatul" şi "fata". Pentru că, deşi există pasivi, versatili şi activi, nu se consideră nimeni vreunul din genuri. Suntem amândoi băieţi şi avem fie preferinţe pasive, active sau suntem versatili şi le dorim pe amândouă simultan. Sexul pe care îl facem nu este unul murdar, întrucât există o acţiune numita "clismă" pe care o săvârşim înainte şi, folosim şi noi prezervativul la fel ca restul lumii. Există sentimente între doi băieţi. Putem să ne îndrăgostim de un băiat homo şi să simţim aceleaşi lucruri pe care le simt restul oamenilor. Imaginează-ţi tu, ca fată ce simţi pentru un băiat, imaginează-ţi tu, ca băiat ce simţi pentru o fată şi gândeşte-te că la fel suntem şi noi.

 

        Poate generaţiile următoare vor fi mai permisive cu privire la homosexualitate şi nu numai. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile. Cert este că, acum, societatea respinge, judecă  şi consideră anormală această orientare sexuală. Îi mulţumim intervievatului pentru onestitate şi atitudinea dezinvoltă. Din motive lesne de înţeles, îi vom păstra anonimatul.