Pentru ca eu cred în schimbare
Pentru ca eu cred în iubire
Pentru ca eu cred în dedicarea absoluta
Pentru că dincolo de mine eşti tu şi simt orice gând al tău. Şi fiecare bătaie mai intensă a inimi tale mă face sa tresar, să evadez din propria mea fiinţă.
Vreau să-ţi dăruiesc dimineţi de zâmbete, zile catifelate…vreau. Te vreau... te caut… te strig… acum mai mult ca niciodată pot şi vreau să-ţi ofer tot eul din mine.
Şi simt mâna ta cum o strânge pe a mea...
Şi simt trupul tău contopindu-se cu al meu…
Acum când ploaia cade îmi aduc aminte de prima sărutare.
Am impresia că în loc să depăşim trecutul rămânem legaţi de dorinţa de stagnare. Şi mergem asemeni unui somnambul prin viaţă de frică să nu ne trezim brusc la realitate, în prezent. Şi văd culoarul din faţa mea …o alee plină de culori şi mă întreb dacă pot avea ROGVAIV deodată, sau trebuie să aştept şi să iau fiecare culoare treptat ca apoi să mă înconjor într-un frumos curcubeu.
Mă uit în spate şi încerc să recitesc fragmentele vieţii mele, mă cuprinde o emoţie şi o afectivitate desăvârşită, încerc să mă asemăn cu eroina…îi compătimesc nefericitele încercări, dau pagina nerăbdătoare sperând să ajung la finalul poveştii... dar dau peste nişte pagini albe nescrise şi-mi dau seama că e prea devreme pentru sfârşit, abia acum mă descopăr...simt dulcele gust al vieţii, al pasiunii nemărginite.
Şi dacă în trecut am file de poveste, în prezent un magnific labirint, atunci viitorul, necunoscutul, oare cum l-aş putea numi?
Am început prin a mă resemna şi a înţelege condiţia mea umană, limitată…nu pot avea aripi, nu mă pot desprinde decât cu gândul de tot ce mă înconjoară căci fizic sunt legată de Pământ şi de ei, oamenii ce mă înconjoară.
ai dreptate...
RăspundețiȘtergere