Cum îmi dau seama că minte?

              Hai să recunoaştem, toţi ne-am pus la un moment dat întrebarea asta: cum îmi dau seama că minte? Şi nu mă refer doar la partenerul de viaţă, ci la orice partener de conversaţie. Deşi se spune deseori că “Ce nu ştii, nu te răneşte”, sunt şi momente în care ai vrea să ştii sigur dacă ceea ce auzi e adevărul sau o simplă invenţie. Iată câteva indicii care îţi pot spune dacă o persoană minte sau nu:

• Limbajul corpului

Când o persoană minte, ‘expresiile’ sale fizice sunt de obicei limitate şi destul de rigide, iar spaţiul pe care îl ocupă se restrânge considerabil. Mincinosul evită contactul vizual şi are tendinţa de a-şi atinge faţa, gura sau gâtul cu mâna sau de a se scărpina la nas sau la urcehe.

• Emoţii şi contradicţii

Practic, totul se rezumă la discrepanţa dintre emoţiile afişate şi cuvintele rostite. Afişare unei emoţii se face cu un decalaj temporal, ceea ce înseamnă că ea începe mai târziu, durează mai mult şi se opreşte brusc. Un exemplu elocvent e atunci când primeşti un cadou despre care spui că-ţi place şi zâmbeşti după ce rosteşti cuvintele astea, în loc să zâmbeşti în timp ce le spui. Cât despre discordanţe evidente, un exemplu ar fi să te încrunţi în timp ce spui “Te iubesc!”.

• Expresiile faciale

Atunci când cineva minte, expresiile sale se limitează doar la mişcări ale gurii, ceea ce înseamnă că aceste expresii (bucurie, surpriză, tristeţe) sunt false. O expresie autentică nu implică doar muşchii din jurul gurii, ci întreaga musculatură a feţei, inclusiv obrajii şi ochii.

• Interacţiuni şi reacţii

Revin cu un alt proverb: “Cine se scuză, se acuză”. Cu alte cuvinte, o persoană care minte are tendinţa de a fi defensivă şi nu se va simţi comfortabil atunci când este luată la întrebări. Din acest motiv, îşi va întoarce în mod inconştient capul sau întreg corpul în altă direcţie sau va aşeza obiecte (o carte, o cană de cafea) între ea şi interlocutor.

• Contextul şi conţinutul verbal

Totul ţine de cum îşi formulează frazele sau răspunsurile la întrebările tale. De multe ori, cel care minte va folosi cuvintele tale pentru a-ţi răspunde la o întrebare. (“Ai lăsat tu uşa deschisă?” “Nu, n-am lăsat eu uşa deschisă!”). De asemenea, e mai probabil ca o frază care conţine ‘prescurtări’ să fie adevărată. (“N-am luat eu banii!” în loc de “Nu am luat eu banii!”). Un alt indiciu ţine de modul în care vorbeşte persoana pe care o suspectezi că te minte: cel care se simte vinovat încearcă să evite minciuna, aşa că va prefera să nu facă afirmaţii directe, ci mai degrabă să sugereze. Altă variantă implică o cantitate inutilă de detalii, oferite strict pentru a te convinge, deoarece celui căruia se simte vinovat nu-i plac tăcerea sau pauzele într-o conversaţie.

• Artificii de limbaj

În general, cel care minte le foloseşte pentru a se abate de la subiect, iar cele mai comune artificii de limbaj sunt umorul şi sarcasmul. Mai mult decât atât, dacă eşti de părere că persoana cu care discuţi minte, schimbă brusc subiectul – mincinosul nu va protesta şi chiar va deveni mai relaxat, pentru că, simţindu-se vinovat, va profita de această ocazie pentru a se îndepărta cât mai mult de subiectul ‘delicat’.

• Direcţia privirii

Încearcă să urmăreşti ochii persoanei care crezi că minte: dacă îşi ridică privirea înspre dreapta (stânga, cum te uiţi tu), este stimulată acea parte a creierului asociată cu imaginaţia, ceea ce înseamnă că ceea ce auzi sunt invenţii; dacă îşi ridică privirea înspre stânga (dreapta, cum te uiţi tu), este stimulată partea creierului asociată cu actualizarea amintirilor, ceea ce înseamnă că persoana respectivă spune adevărul.