Să comunicăm eficient înseamnă mai mult decât niște schimburi de replici între doi sau mai mulţi parteneri de discuţie. Comunicarea înseamnă transmitere de mesaje, de la un emiţător la un receptor (asta ca să folosim termenii academici), iar esenţial este ca aceste mesaje să fie recepţionate corect. Dacă vă amintiţi de acel joc pe care-l jucam cu toţii când eram mici, ‘Telefonul fără fir
’, o să vă daţi seama că el nu a fost inventat din nimic, ci pornind de la realităţile concrete. Aşadar, haideţi să comunicăm eficient, indiferent de care parte a ’baricadei’ ne aflăm!
Să ne transpunem mai întâi în pielea celui care transmite un mesaj. Iată câteva sfaturi pentru a fi siguri că ceea ce spunem noi este corect înţeles de către interlocutor:
· Clarifică-ţi ideile înainte de a le comunica! Asta înseamnă că nu e indicat să vorbeşti sub impulsul momentului sau influenţat fiind de anumite emoţii puternice, pentru ca rişti ca mesajul să nu fie coerent; de asemenea, încearcă să ţii cont şi de atitudinea destinatarului.
· Identifică scopul real al comunicării! Mai exact, ce urmăreşti: să obţii informaţii, să ceri ajutorul, să ceri o opinie. În funcţie de rezultat, alege cuvintele potrivite şi o formulare adecvată, eventual fără prea multe digresiuni sau detalii inutile.
· Ţine cont de condiţiile în care se desfăşoară comunicarea! Şi aici mă refer la mai mulţi factori: caracteristicile interlocutorului, locaţia, factorii de mediu. Spre exemplu, la serviciu: într-un fel te vei adresa şefului şi în alt fel unui coleg, atât ca ton al vocii, precum şi ca stil – mai mult sau mai puţin formal.
· Fii atent la mesajul non-verbal pe care îl transmiţi! Comunicarea comportamentală se bazează pe schimbul de priviri, mimică, gestică, postura corpului, etc. Ideal ar fi ca aceasta să fie în concordanţă cu mesajul verbal, atât calitativ cât şi cantitativ. Nu e neapărat necesară o gamă amplă de gesturi dacă ceea ce povesteşti nu implică ceva alert sau tensionat.
· Încearcă să te pui în ipostaza interlocutorului! Este vorba de empatie, cea care înseamnă înţelegerea celuilalt şi capacitatea de a ne transpune în starea de spirit a acestuia. Evident, e mult mai uşor să formulezi un mesaj adecvat atunci când ştii cam cum va fi interpretat acesta de către interlocutor. Dacă acesta pare trist sau preocupat, încearcă să nu-l încarci cu prea multe detalii sau să lungeşti mesajul peste măsură.
· Cere feed-back! Adică testează atenţia celuilalt, fie punând mici întrebări retorice care au scopul de a verifica dacă interlocutorul a ascultat tot (de genul „Înţelegi?”), fie punând întrebări propriu-zise („Tu ce crezi?” sau „Tu ce părere ai?”).
Trebuie ţinut minte, însă, că o comunicare eşuată nu este neapărat din vina emiţătorului. Această vina îi poate aparţine şi interlocutorului, care nu şi-a dat silinţa să participe la comunicare în mod eficient. Şi aşa am trecut de partea cealaltă a ’baricadei’, unde, de asemenea, există câteva ponturi:
· Fii activ în ascultare! Implică-te în comunicare, chiar dacă nu eşti tu cel care a iniţiat-o! Astfel, îi demonstrezi pertenerului tău de discuţie că eşti interesat de ceea ce spune el, şi poţi face acest lucru punând mici întrebări, parafrazând ce a spus acesta sau folosind expresii care îl îndeamnă să continue („Aşa...”, „Înţeleg.”).
· Nu te lăsa distras! Poate că nu ai răbdare să asculţi până la capăt ce ţi se spune, însă încearcă să rezişti tentaţiei de a-ţi face de lucru. Lasă telefonul, telecomanda, cartea, unghiile sau orice altceva care l-ar putea face pe celălalt să se simtă neimportant sau insuficient de interesant pentru tine.
· Ai răbdare! Nu, nu repet punctul anterior, ci urmăresc altceva de data aceasta. Micile întreruperi care oferă feed-back sunt indicate, însă de aici până la a nu-l lăsa pe celălalt să termine ce are de spus e cale lungă. Încearcă să ai răbdare ca el să-şi termine ’povestea’ şi abia apoi spune tu ce părere ai. În fond, fiecăruia din noi îi place să fie ascultat.
· Conţinutul, nu forma! Chiar dacă toţi ne-am dori să putem vorbi 100% corect gramatical, e puţin cam imposibil, pentru că limba română chiar e o limbă dificilă. De aceea, oricât de mult te-ar zgâria pe creier că partenerul tău a spus „Le-am dat la toţi...” în loc de „Le-am dat tuturor...”, încearcă să treci peste, pentru că oricum ai înţeles ce vroia să spună. Nu se aplică în cazul greşelilor grave, cum ar fi dezacorduri, plurale ciudate sau forme ale cuvintelor total inventate.
· Din nou, limbajul non-verbal! Nu spune nimeni că trebuie să arăţi ca şi cum ai sorbi fiecare cuvânt de pe buzele partenerului tău de discuţie, însă dacă te uiţi în orice altă parte mai puţin în ochii celui care vorbeşte, arăţi că eşti dezinteresat de ceea ce auzi. De asemenea, braţele încrucişate indică o atitudine defensivă, în timp ce tendinţa de a te foi mereu pe scaun ar putea fi interpretată ca dorinţă de a încheia discuţia cât mai repede.