Deci… ştiu că nu se începe cu “deci” dar nu mă pot abţine (plus că are legătură cu o postare mai veche)… când am zis că încep să cred că sunt inadaptată mai aveam încă o speranţă că poate mă va contrazice careva. Ei bine, nu mai e cazul. Chiar sunt inadaptată. Şi ne-“în pas cu lumea”. Şi afonă în ceea ce priveşte reţelele de socializare (am şi eu chipurile cont de Facebook, dar nu-l visez noaptea, mă jur ). Aşa că nu înţeleg care e faza cu Twitter-ul. Din minimul meu de cunoştinţe în domeniu, pot doar să zic că e pe bază de “Hai să vă zic ce am mai făcut !! Azi am mâncat… şi am băut o cafea… şi …”. Oricum, de ce ar interesa pe careva chestiile astea, nu ştiu. După cum am mai zis, sunt depăşită.
Dar să trecem la subiect. Din ciclul “Scrieţi pe blog, orice, numai scrieţi !!”, am dat peste domnişoara Raluxa (din nou, e mai fensi să-ţi poceşti numele), care într-o postare lungă cât o zi de post (repetitiv, ştiu :P) pe blog-ul ei propriu şi personal, explică ea ce belele a avut cu Twitter-ul. Dacă aţi rămas în pană de bancuri şi vreţi să uitaţi cât de ‘naşpa’ e viaţa, luaţi de vă delectaţi AICI. Să vă fac şi un rezumat: domnişoara se plânge că autoritatea supremă a Tuitărului i-a distrus lista de urmăritori followeri (limba română nu merge că nu mai sună cul(t)), dezlănţuindu-se astfel Iadul pe pământ. Şi după intro-ul ăsta, urmează o serie de explicaţii (total neinteresante) despre cum a trimis ea scrisorică să ceară ajutor şi cum a fost nevoită să facă o selecţie manuală (Dumnezeule, ce chin !!) a acoliţilor ei. Bonus, o listă de criterii conform cărora şi-a făcut selecţia; foaaaaarte interesant !! (‘a’-ul ăla prelung e din cauză că am căscat).
Păi bine, măi Raluxa, aşa zici tu că funcţionează un blog? Scriind ce-o fi? A trecut demult vremea paşoptiştilor când Heliade Rădulescu încerca stimularea literaturii (să scriem orice, numai să scriem). Şi apoi, de ce ar interesa pe careva ce probleme ai avut tu cu Twitter-ul? (careva = oameni cu o viaţă personală reală, vreau să zic). Că din papirusul de comment-uri am ajuns la o singură concluzie: cei mai mulţi dintre cei care îţi citesc blog-ul sunt ca tine… adică, aşa, ancoraţi foarte mult în virtual (ca să mă exprim într-un mod mai blând, că altfel aş fi zis că sunt nişte antisociali şi inadaptaţi frustraţi). Foarte trist. Mă gândesc că la un moment dat societatea o să se transforme în varianta din “Wall-E” – o să stăm unii lângă alţii şi o să ne trimitem SMS-uri sau o să comunicăm via Twitter. De încheiere, aplauze pentru Guşteru, care a spart rutina comment-urilor de ovaţie. Bravo Guşteru, tot respectul din partea mea !! (Ultima replică e absolut genială).
“gusteru says: “
August 24, 2010 at 11:30 am
Va comportati de parca ati fi actionari la Twitter.Faceti legi, reguli, liste, alergati dupa followersi de parca ar fi vreun concurs.Draga Raluxa, nu cred ca te-a obligat cineva sa-ti faci cont pe twitter si nici sa dai follow cuiva.Deci nu vad de ce ai simtit nevoia sa ne informezi cui nu dai follow.Who cares ?
Parerea mea e ca unii au luat pastila albastra si s-au mutat cu totul in Matrix.”
* Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Adică nu vă atacaţi degeaba. :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează !