Să ieşim în oraş!! – Phoenix, Constanţa

              Phoenix e altceva. E genul de bar unde te duci în primul rând să asculţi muzica, pentru că e deosebită de ce auzi în mod normal. Dar să începem cu începutul. De fapt şi de drept, se cheamă Club Phoenix, deşi nu e genul de club unde lumea se ridică de la mese ca să danseze. Adresa ’oficială’ este strada Căpitan Dobrilă Eugeniu, nr. 1, însă toată treaba e să ajungi în zona Cireşica, marcată foarte eficient de unul din cele mai mare giratorii din Constanţa. În dreptul giratoriului se află o biserică, iar ’perete în perete’ cu biserica e Phoenix-ul.

            Ce e ciudat e că deşi pe siglă scrie ’club’ şi în meniuri găseşti şi pizza sau paste, Phoenix-ul are mai degrabă regim de bar şi e unul din locurile în care în timpul zilei, vezi o grămadă de puştani de liceu care beau o cafea sau un suc, pentru că ora pe care trebuiau s-o aibă nu s-a făcut (chipurile!!). Sunt două etaje, iar vara deschid şi o terasă sus la etaj. Lumina e mai mereu difuză, ceea ce conferă locului o notă de intimitate, iar dacă deschizi meniul, nu există nicio şansă să faci atac de cord, pentru că preţurile sunt mai mult decât accesibile.

            Dar să ajungem la muzică, pentru că de aici pornisem. Phoenix-ul nu e pentru toată lumea şi asta nu pentru că ar fi patronii prea exclusivişti sau pentru că ţi se impune un anume cod vestimentar ca să intri. Nu, cei mai mulţi se auto-exclud, pentru că ceea ce auzi pe fundal în timp ce bei o cafea, un suc sau o bere variază de la balade rock de acum 30 de ani până la alternativ sau brit-pop din anii 2000. Cu alte cuvinte, cei care nu prea gustă genul sau care nu au curiozitatea sau răbdarea ca măcar să asculte vor refuza din start locaţia. Însă Phoenix nu e rockotecă şi nici nu vezi la mese o singură categorie de oameni. Dimpotrivă. Phoenix e pentru toată lumea. De încheiere, trebuie menţionat că este unul din locurile din Constanţa care abundă în evenimente, de la concerte susţinute de Iris sau Proconsul până la piese de teatru, stand-up comedy şi karaoke. Trebuie doar să urmăreşti site-ul oficial cu atenţie sau afişele de lângă intrare. Pe scurt, merită!!

Citeşte mai departe >>

Să ieşim în oraş!! – Sergiana, Braşov

              Dacă vrei să ajungi la Sergiana şi nu eşti din Braşov, ai trei variante: fie ceri indicaţii oamenilor şi rişti să orbecăi prin oraş câteva ore bune pentru ca la final să-ţi dai seama că erai exact lângă restaurant (spun din experienţă, pentru că am păţit ceva asemănător în Târgovişte), fie îţi setezi GPS-ul (dacă ai aşa ceva) să te ducă pe strada Mureşeni, nr. 28 şi ajungi repede şi fără incidente, fie urmăreşti indicatoarele către centrul istoric al Braşovului, şi de acolo mergi pe bulevardul care trece pe lângă Biserica Neagră până dai de hotelul Aro Palace. Lângă hotel vei găsi şi restaurantul Sergiana.

            Dat fiind faptul că te afli pe un bulevard circulat, e mai complicat cu locurile de parcare. Poţi să-ţi laşi maşina în parcarea hotelului, însă parcarea e destul de scumpă: la sfârşitul anului trecut costa 5 lei ora. Deci, dacă ai de gând să petreci ceva timp în restaurant, poţi să-ţi iei adio de la cel puţin 15 lei. Pe de altă parte, locaţia merită, şi ca ambianţă, şi ca servicii, şi ca mâncare. Poate mai puţin ca preţ, dar să să le luăm pe rând. Intri pe uşă şi te trezeşti într-un decor deosebit – parcă ar aduce a labirint combinat cu o galerie săpată în piatră combinat cu o hrubă plus un strop de catacombă. Dar e deosebit, cum am mai zis. Dezavantajul e că dacă nu ai mai fost niciodată acolo şi vrei să ajungi la toaletă, ar fi bine să rogi pe cineva deja ’iniţiat’ de la masă să te însoţească, pentru că s-ar putea să te rătăceşti pe drumul de întoarcere. Sunt foarte multe separeuri şi ’cărări’ întortocheate.

            Servirea e promptă, impecabilă, ireproşabilă. Meniurile, în schimb, sunt cu schepsis. S-ar putea să ai nevoie fie de un dicţionar, fie de un translator, pentru că limbajul e cel de pe vremea cronicarilor (Dimitrie Cantemir ar fi mândru!). Te uiţi la felurile de mâncare şi la descrierea lor (care dacă n-ar fi existat, nu ai fi ştiut ce anume mănânci) şi aproape că nu-ţi vine să crezi că e limba română. Plus că există riscul să te şi bufnească puţin râsul când trebuie să comanzi. Dar, din nou, e ceva deosebit şi nu strică să mai dăm peste cuvinte româneşti gen ”zvântate” sau ”plămădit”. Preţurile... Pe o scară de la 1 la 5, aş zice că Sergiana e undeva între 3 şi 4. Dar, trebuie să ţii cont că pâinea e gratis şi la discreţie şi, cel mai important şi interesant, ca aperitiv primeşti din partea casei jumări şi ceapă, care sunt absolut geniale. Pe deasupra, nu ţi se aduc două, trei aşa, de gust. Sunt suficiente cât să-ţi pară rău că ai comandat şi ciorbă şi felul doi, pentru că deja eşti sătul. Pe scurt, Sergiana e unul din puţinele locuri în care totul e o experienţă veritabilă şi deosebită.

Citeşte mai departe >>

Să ieşim în oraş !! – Cin Cin, Constanţa

Cin Cin, Constanţa

           Vă propun să discutăm despre locaţii interesante atunci când ieşim în oraş. Evident, dat fiind faptul că sunt din Constanţa, probabil că cele mai multe vor fi din oraşul de pe malul mării, însă nu fiţi trişti. Când o să ajungeţi vara la mare, sau nu neapărat vara, veţi vedea că unele locuri au fost demne de reţinut. Săptămâna aceasta, vorbim despre Cin Cin.

           Adresa ’oficială’ este bulevardul Tomis, nr. 28. Pentru necunoscători, ideal e să ajungeţi la statuia Lupoaicei cu puii, cea care marchează începutul zonei vechi a oraşului. O să vă daţi seama că aţi ajuns unde trebuie pentru că o să vedeţi o clădire maaaaare cu un stil arhitectural deosebit, care se cheamă Muzeul de Artă Populară, dar şi pentru că veţi vedea că este probabil singurul loc din Constanţa unde există câte 3 fast-food-uri pe metru pătrat. Cin Cin e ultimul de pe stânga. Are terasă, mese la intrare, ocupate în principal de cei care se delectează mai ales cu mâncare rapidă, adică kebab şi shaworma, plus după colţ şi la etaj, mese pentru cei care alocă mai mult timp plăcerii de a lua masa.

           Pe meniuri scrie undeva, mic, ”Fondat în 1960”. Mie mi-a venit greu să cred că e atât de vechi locul, însă mi-au confirmat mama şi tata, care mi-au zis că prin ’83 mâncau pizza la metru, sau ceva de genu’. Oferta nu e cea specifică unui restaurant de lux, adică nu veţi găsi raci sau calamar pane prin meniu. Însă, pe lângă tradiţionala şaverma, există pizza, salate, paste, sandwich-uri şi meniuri fixe, toate la preţuri destul de rezonabile. Se întâmplă uneori, mai ales vara, să dureze mai mult până vine comanda. Cu alte cuvinte, dacă sunteţi leşinaţi de foame în mijlocul lui iulie, nu faceţi prostia să comandaţi pizza că durează ceva. Pe de altă parte, merită. În topul meu personal al locurilor cu pizza bună, Cin Cin e pe locul doi. De fapt, toată mâncarea e bună. 

          Servirea e promptă, iar locul e foarte curat, însă nu prea bine ventilat. S-a întâmplat de multe ori să ajung acasă şi să-mi pun hainele direct în maşina de spălat. Însă e doar un mic inconvenient, pe lângă toate calităţile enumerate mai sus. Bonus: fac şi livrări la domiciliu.

Citeşte mai departe >>