Scrieri către ratoni, veveriţe şi pisici – au învățat animalele să citească !
Încep să mă gândesc că sunt o neadaptată. Pur şi simplu, nu pricep cum funcţionează lumea astăzi. Adică, e prea mult pentru mine. Unde sunt zilele în care ţineai un jurnal (deşi şi lucru` ăsta ridică semne de întrebare…chiar nu poţi să porţi un monolog în gând? Trebuie să şi scrii ce gândeşti? Şi la ce te ajută?).
Oricum, ideea e în felul următor. Se ia una bucată blog, care chipurile tratează orice (cam ca al meu, da` nu chiar ) şi se introduce una bucată categorie “Personale”. Întrebarea e, dacă e personal, de ce trebuie postat pe internet la discreţia tuturor? Are efect terapeutic când ştii că toată lumea îţi citeşte gândurile şi temerile? Sau poate sunt vizate comentariile de genu’ “Da, şi eu am păţit asta, până am ajuns la sanatoriu pentru că mi-am tăiat venele (în zig-zag, să fie estetic)”?
Domnişoara Andressa, aşa cum se prezintă ea, are un blog foarte drăguţ. Mai puţin partea în care explică ea cum dimineaţa, atunci când doarme dar nu doarme, are ea aşa, cum să zic, nişte gânduri “najpa”. Adică realizează că viaţa nu e tocmai roz, că mai există şi probleme (pe care aparent, după ce se trezeşte, le ignoră – eu cel puţin aşa am înţeles). Foarte frumos, draga mea. Îmi place că ne împărtăşeşti angoasele tale; sigur aş fi dormit mai prost dacă nu aş fi ştiut cum te zbaţi tu dimineaţa la limita dintre raţiune şi vis.
Realitatea e că ne-a invadat tehnologia în aşa hal încât e “extra-cul” să-ţi etalezi frustrările pe net, că nici nu mai contează că se duce naibii şi orice urmă de intimitate personală. Dar de fapt, ce tot zic eu aici? Există categorisirea “Personale”. Deci, dragii mei, nu citiţi, că ţine de intimitatea domnişoarei. Am zis !!
Preafericitele destăinuiri le puteţi găsi AICI.
* Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Adică nu vă atacaţi degeaba. :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează !