vineri, 8 iunie 2012

O iei de la capăt după ce ai pus punct?

Întotdeauna dispreţuim oamenii slabi de înger. Vedem ca un defect major neputinţa. Toţi avem slăbiciuni, dar încercăm să le ţinem sub control cumva.
Ne considerăm puternici, ambiţioşi şi mândri. Nu înţelegem persoanele care fac compromisuri de dragul persoanei iubite. Credem că este suficient să iubeşti şi să fi iubit ca relaţia să meargă.
Privim revoltaţi indivizii care renunţă la orgoliu, mândrie de dragul iubirii.
Nu înţelegem de ce trebuie să te compromiţi, să te umileşti, să renunţi la tine atunci când iubeşti.
Dar la un moment dat înţelegem! Greu, crunt şi pe propria noastră piele.
Facem greşelile pe care atât de uşor le vedeam şi le judecam la ceilalţi. Facem compromisuri pe care nu le-am fi făcut înainte, ne călcăm orgoliul în picioare de nenumărate ori, cedăm în faţa LUI, crezând că aşa o să facem relaţia să funcţioneze.
Punem atât de multe virgule acolo unde trebuia să punem punct, încât discursul  încetează să fie cursiv.
„De ce nu pui punct ?” Asta e întrebarea pe care o punem de nenumărate ori persoanelor din jurul nostru. Iar acum, te-ai trezit în situaţia în care îţi pui ţie aceeaşi întrebare.
Ne e teamă de dor, de suferinţă. Dar, dacă reflectezi, îţi dai seama că oricum suferi, oricum îţi este dor. Un dor nebun.
Când vei realiza că este cazul să pui punct? Când este suficient? Cred că ACUM! Acum că ai realizat că eşti într-o relaţie vicioasă, că suferi mai mult decât te bucuri! Acum că ai observat că aşteptarea este inutilă, că oamenii nu se schimbă, că nu vei primi nimic mai mult decât această rece indiferenţă.
Are sens să mai înduri? Pentru cine şi pentru ce să stai în acest impas?
Dacă trebuie să suferi, atunci fă-o o dată şi bine. Plângi, simte maladia suferinţei în toată profunzimea ei. Lasă durerea să te inunde, să te înghită cu totul...Abia apoi iubirea va fi trecut.
Nimic nu este întâmplător şi orice experienţă  este o lecţie de viaţă. Cineva trebuia să ne înveţe să iubim cu tot sufletul, să ne dedicăm în totalitate, să uităm de orgoliu şi ambiţii, să suferim şi să simţim dorul cu toată fiinţa.
Fiecare şut în fund, este un pas înainte! Aşa că trebuie să le mulţumim celor care ne-au oferit totalitatea de emoţii şi sentimente noi.
Este timpul să punem punct, şi să o luăm de la capăt!


2 comentarii:

  1. cand iubesti stai langa persoana iubita!chiar daca suferi.asta inseamna sa iubesti cu bune si rele

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai stupoid si patetic raspuns...aia e iubire in vederea unei personae labile psihic dornica de lamentare si victimizare....de cand asta reprezinta una din optiunile pentru sufletul nostru? ce ne face sa fim atat de vinovati sa traim un cosmar?...si unde e sansa de a privy viatza cu frumtile descretite, in toate culorile ei frumoase, sa inspiram aer zambind?....sa privim in oglinda un chip neatins de durere si consumare?...viata e superba si doar cu tine insuti....si daca in ea poate lua parte pozitiv persoane...aducand un aport de fericire schimband energii positive...dorindu-ne frumos atunci da acele persoane merita....si da avem notiuni gresite despre frumos....dar dati-va timp voua intrebati-va ce anume merita trait....si ce trebuie respectat...propriul corp sanatatea mintii organismului, eleganta si caldura cuvintelor....gandurile frumoase....va rog lua-ti o gura de fericire.....nu costa nimic.....invata-ti si alte persoane sa priveasca viata exact ca ceea ce e o binecuvantare unde nu isi au loc judecarea, rautatea, constrangerea....sunte-ti liberi sa fi-ti cum simtiti....alaturi de oameni care impart aceleasi principia...si multumesc lui D-zeu chiar avem diversitate....

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează !