Ce faci când îţi lipseşte curajul...

            Şi să nu vă gândiţi că nu sunt curajoasă de fel. Sau că îmi lipseşte curajul să mă iau în gură cu cineva, şi când am dreptate, dar mai ales când nu am. Sau că nu am curajul să merg înainte atunci când lumea pare să se prăbuşească.

            Nici gând. Astăzi îmi lipseşte cu totul şi cu totul alt curaj. Acela de a începe să muncesc. Nu am chef, dar niciun chef domnle! Ce nu înţelegeţi ?

Şi mă mustră conştiinţa în asemenea hal, că este deja ora 15.30 şi eu nu am făcut nici măcar o pagină de ziar, măcar una din cele cinci pe care trebuie să le fac astăzi...

            Am un loc foarte mişto la biroul meu. Redacţia este foarte mare şi eu stau undeva în spate, astfel încât îmi văd aproape toţi colegii. Mai mare e supărarea când îi văd că scriu cu atâta patimă şi conştiinciozitate, îşi mai fac timp de o glumă, două, trei. Nici măcar să fac o glumă nu am curaj.

            Starea în care am intrat poate fi asemănată foarte bine cu o lene profundă, dar foarte profundă sau cu o boală care nu îţi dă voie să îţi mişti degetele.

Mă duc să fumez o ţigară.

Citeşte mai departe >>

Dilema unei blonde: De ce ţi-ar plăcea să pozezi toate băile prin care treci?

Băi nene, oricum sunt eu dificilă aşa de felul meu, şi mai sunt şi blondă, şi mă prind greu şi uit repede, însă asta m-a dat pe spate.

Staţi să vă spun povestea mai întâi: Am un prieten pe Facebook despre a cărei pătrundere în lista mea nu mi-o amintesc. Ori complotează ăştia de la facebook şi îmi infiltrează spioni pe ici pe colo, ori am dat eu accept ca „curca” fără să mă benoclez mai bine cine dracu e individul.

Din una în alta, cert este că el există, chiar e real, primeşte comenturi şi like-uri, dar cel mai tare, pune poze pe net. Şi nu orice fel de poze, ci poze cu toate băile prin care a trecut. În orice restaurant intră, individul fuge repede la baie, să nu care cumva să rateze toaleta, şi pac o poză.

Dacă lucra la Casa Lux, înţelegeam. Dacă făcea vreun material cu Before and After înţelegeam iarăşi. Dar batman domle... individul nu are niciun scop anume, doar acela de a arăta oamenilor că există băi prin restaurante. Şi nici nu ţine cont că printr-o toaletă mai e câte o hârtie igienică care atârnă elegant pe jos... sau resturi de... plumb în veceu!

Iartă-i doamne că nu ştiu ce fac!

Citeşte mai departe >>

De ce sunt despărţirile atât de dureroase

Te întrebi de ce unele persoane îşi revin foarte greu după o decepţie în dragoste? Potrivit psihologului american Art Aron de la Universitatea „Stony Brook” din New York, iubirea adevărată acţionează asupra creierului asemănător drogurilor, ceea ce duce, în timp, la dependenţă.

Studiul a fost realizat cu ajutorul a 15 voluntari, femei şi bărbaţi care fuseseră părăsiţi de parteneri în urmă cu câteva luni. Voluntarii încă nu-şi reveniseră după despărţire. Pentru a li se monitoriza activitatea creierului, aceştia au fost conectaţi la aparate speciale, iar, ulterior, le-au fost arătate alternativ fotografii cu foştii parteneri sau imagini cu persoane străine.

În momentul în care voluntarii au văzut fotografiile cu foştii parteneri, în două regiuni din creier s-a observat o activitate mai intensă. În general, cele două zone se activează în momentul în care urmează să primim o recompensă care va genera plăcere. Una dintre zone găzduieşte dopamina şi trimite mesaje într-o altă regiune  a creierului în care se creează dependenţele.

Lipsa partenerului dă sevraj

Inevitabil, atunci când iubim cu adevărat devenim dependenţi de partener. „În astfel de condiţii, nu este de mirare că lipsa partenerului induce o stare similară sevrajului”, explică Art Aron, coordonatoarea studiului.

Citeşte mai departe >>