Frustrările unui om nebun

   Am un prieten care îmi spune constant că sunt nebună. Primele câteva dăţi l-am contrazis. După-aia m-am obişnuit să zâmbesc şi să zic ”Da!”. Îmi place să cred că nu vorbeşte serios, dar nici nu-mi bat capul să-l întreb dacă e aşa sau nu. Oricum, nu despre asta e vorba. E vorba despre micile frustrări pe care le are fiecare din noi, ceea ce ne face pe toţi mai mult sau mai puţin nebuni. Sau, ca să mă exprim mai dulce, unici. Dar să detaliem. Ce poate fi frustrant?

Scenariul 1. Ieşi cu prietenii undeva – în oraş, la un grătar, la o petrecere, oriunde. La un moment dat, decizi să te retragi în glorie înaintea lor. Eh, chiar dacă ei mai rămân fie şi numai un sfert de oră, întotdeauna se întâmplă ceva interesant în acel sfert de oră pe care tu, inevitabil, îl ratezi. Că e o fază amuzantă, o întâmplare haioasă, o perlă scoasă de vreunul din ei, toţi vor glumi a doua zi pe tema asta iar tu nu vei înţelege absolut nimic. Şi te întrebi de ce n-ai mai rămas şi tu şi te hotărăşti ca data viitoare să pleci ultimul, ca să te asiguri că eşti în toiul evenimentelor. Evident, când faci asta, nu se întâmplă nimic interesant. Frustrant.

Scenariul 2. Tu şi X aţi păţit o chestie funny. X decide să le povestească şi celorlalţi ce s-a întâmplat, numai că, om fiind, poate nu-şi aminteşte faza exact sau modifică fără să vrea anumite detalii care oricum sunt minore sau insignifiante. Tu, ca un veritabil fixist ce eşti, nu te poţi abţine să nu intervii ca să inserezi varianta reală. Parcă te zgârie pe creier că ştii că, de fapt, nu era ora 6 seara când s-a întâmplat, era 6 jumate şi eraţi la Carrefour, nu la Real. Şi te enervează că vrei tu neapărat să respecţi ’adevărul istoric’, chiar dacă ştii că întrerupându-l pe cel care povesteşte, strici tot farmecul poveştii. Mai frustrant.

Scenariul 3. O mână de oameni, toţi nebuni, toţi cu ideile lor. Numai că întotdeauna unul din ei va fi Capul Răutăţilor. ”Hai să mergem în barul Ţ!”. ”Foarte tare, hai!”. Şi abia aştepţi, că e unul din barurile care îţi place şi n-aţi mai fost acolo de un secol şi nu mai poţi de nerăbdare. Dar cu un sfert de oră înainte să plecaţi, vine Capul Răutăţilor şi zice: ”Haideţi mai degrabă în barul Y, am auzit eu că e super tare!”. Şi are o putere de convingere atât de mare încât toţi se sucesc după el, şi tu, implicit, că deh, doar aţi ieşit cu toţii. Şi ajungeţi în barul Y, nu-ţi place de nicio culoare şi blestemi toată seara, suspinând cu jale după barul Ţ, unde aveau limonadă colorată cu umbreluţă în pahar. Şi mai frustrant.

Scenariul 4. Tu eşti Capul Răutăţilor. Şi ieşiţi sâmbătă seara în oraş. Şi toţi vor la bowling. Foarte drăguţ. Parcă ai vrea şi tu, dar parcă ai merge la patinoar, că tot e decembrie şi e destul de frig şi parcă îţi arde de nişte căzături pe gheaţă. Fiind Capul Răutăţilor, îi convingi pe toţi să mergeţi la patinoar. Cât extaz! Ajungi acolo şi nu trece niciun sfert de oră şi cazi şi îţi rupi mâna. Ambulanţă, spital, operaţie, de astea. Mai bine te duceai la bowling. Cel mai frustrant.(Sabrina, asta e pentru tine! :P)

Citeşte mai departe >>

Despre dragoste şi sentimente asemănătoare

Conform DEX-ului cuvântul dragoste reprezintă un sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva, sentiment de afecţiune pentru o persoană de sex opus, iubire, amor.

            Dragostea adevărată nu apare peste noapte, ea poate fi înşelătoare. Sunt anumite sentimente care se confundă cu dragostea, dar nu sunt la fel de profunde, dar pe care oamenii le aseamănă foarte des cu  aceasta. 

Primul sentiment de genul acesta este obsesia – ea se confundă adesea cu dragostea şi face ca oamenii să conştientizeze sentimentele nebuneşti care îi îndrumă, dar ei  presupun  că este vorba despre iubire dacă se gândesc neîncetat la acea persoană. 

Obsesia este distructivă, înşelătoare  şi se menţine constant. Ea poate deveni mai intensă pe măsură ce omul investeşte din ce în ce mai mult timp şi efort  în acea obsesie nesănătoasă. Persoanele care suferă de această “boală” ajung să îşi piardă identitatea şi devin dependente de cealaltă persoană pentru a-şi putea susţine propria personaliate. 

Un sentiment care se transformă într-o obsesie copleşitoare este şi dragostea neîmpărtăşită,  când o persoană se implică mai mult decât partenerul, când se crede a fi într-o relaţie care este practic inexistentă, când cealaltă persoană nu răspunde sentimentului de iubire. Acestea reprezintă condiţiile favorabile apariţiei unei obsesii.  

Obsesia ne slăbeşte, faţă de dragoste care ne ajută să ne dezvoltăm ca persoană.  Dacă simţi că  ţi-ai pierdut personalitatea,  te străduieşti mereu să fii pe placul partenerului, fără ca acesta  să îţi răspundă cu aceeaşi monedă, dacă ajungi să iei toate deciziile legate de propria ta viaţă  “suferi” de obsesie.

Al doilea sentiment care intră în această categorie este dorinţa, care este adesea confundat cu dragostea la prima vedere. Ea reprezintă o atracţie intensă şi spontană pentru o persoană pe care abia ai cunoscut-o. 

Dorinţa se poate asemăna cu iubirea deoarece sentimentul de atracţie este foarte puternic şi distrage atenţia de la orice altceva. Emoţiile deşteptate de dorinţă sunt bazate doar pe fantezie, chiar dacă par foarte reale. Pentru a iubi persoana de lângă tine trebuie să o cunoşti bine, dar mulţi oameni simt doar o atracţie, chiar dacă sunt străini unul faţă de celalalt. Persoanele cuprinse de dorinţă se păcălesc imaginându-şi un lucru posibil, iar această patimă le face să nu vadă realitatea. 

Dorinţa este un sentiment de euforie indus de o  atracţie pasională, iar oamenii doborâţi de aceasta nu îşi pot controla atingerile şi gândurile către partener, care devine unicul lor subiect de discuţie. 

Dorinţa intervine la începutul unei relaţii, când persoanele nu s-au cunoscut foarte bine, ea vine din fantezie, iar fantezia şi realiatea nu se materializează frecvrent în acelaşi lucru, fapt ce duce la pirderea din intensitate a dorinţei.

Chiar dacă se spune că atracţia fizică este cheia în orice relație de dragoste, iubirea implică mai mult decât o dorinţă . O relație care este formată doar din atracţie fizică este o relaţie bazată pe dorinţă. Dar aceasta este insuficientă, deoarece ca să iubeşti pe cineva este nevoie de foarte mult timp.

Al treilea sentiment asemănător iubirii este “ rebounding-ul”( saltul) – o relaţie care începe la scurt timp după finalizarea alteia.  Tipul acesta de relaţii reprezintă metoda unei persoane de a scăpa de singurătatea resimţită în momentul încheierii unei relaţii. 

Genul acesta de relaţii  seamănă cu iubirea deoarece persoanele implicate doresc să fie îndrăgostite, sunt obişnuite cu siguranţa pe care dragostea le-o oferă şi îşi doresc din nou acel sentiment de protecţie  şi ajung să fie siguri că sunt îndrăgostiţi, în realitate ei fiind privaţi de certitudinea si  comoditatea relaţiei anterioare.

Dacă relaţia anterioară continuă  să se implice în cea nouă, este foarte posibil ca aceasta să fie una de tip “rebound”, iar persoana aflată în această conjunctură nu şi-a revenit  încă după acea relaţie deja încheiată, şi încearcă să îşi rezolve problemele trecutului.

Citeşte mai departe >>

Jocul minţii

Ieri stăteam şi analizam în tăcere discuţiile persoanelor din jurul meu…… Aţi încercat măcar o dată să faceţi asta? E foarte interesant să observi cum “curge” discuţia dintre două persoane, de parcă fiecare ar şti dinainte ce îşi doreşte celălalt să audă……

 Îmi pare un “joc al minţii” într-un fel……

 Să vă explic de ce cred asta: în primul şi în primul rând, este o persoană care conduce discuţia sau care o începe, şi ea se foloseşte de cuvintele celeilalte pentru a ajunge la un consens sau pentru a-l convinge că are dreptate.

De câte ori nu te-ai certat cu o persoană si nu ți-a “trântit în nas” propriile cuvinte? De câte ori nu te-ai simțit păcălit/păcălită, dar după o analiză a discuţiei n/ai realizat că tu eşti singurul/singura vinovat/vinovată şi tot ceea ce ți s-a întâmplat nu a fost decât rezultatul vorbelor tale?

În concluzie data viitoare când iei parte la o discuție cântăreşte-ţi bine cuvintele şi înainte de a da un răspuns gândeşte-te bine cum va influenţa el discuția…… Nu te grăbi! Analizează bine ce au spus şi ceilalți…… Oferă răspunsul care te avantajează pe tine şi nu lăsa loc de interpretare……

Şi astfel vei simți că anumite lucruri le-ai făcut pentru că aşa ţi-ai dorit şi nu pentru că o persoana s-a “jucat” cu mintea ta sau cu vorbele tale şi te-a purtat în discuţie pentru a ajunge acolo unde şi-a dorit de la început…..

Citeşte mai departe >>