Ne dorim totul doar ca... nu ne place nimic!

Mi se pare foarte amuzant cum am ajuns sa traim. Mai exact, de-a dreptul bulversant! Vrem cu ardoare sa avem tot ce exista pe acest pamant, de la sentimente, bunuri, idei, afaceri, bani, lux, iubire, libertate, distractie, animale de companie pana la sosete de plus la 1,5 Ron bucata.

Nimic rau pana aici...doar ca, ne dorim sa avem pisica, dar lasa par. O pastram o perioada pana ce nervii nostri ating cote maxime. Iar in acel moment renuntam si ne dam seama ca am facut cea mai mare gresala cand am luat pisica. Si o abandonam.

Ne dorim si tanjim dupa o relatie serioasa... doar ca, dupa ce o avem, constatam ca nu mai putem face nimic in libertate deplina. Trebuie sa dam explicatii, trebuie sa facem TOATE planurile in functie si de preferintele iubitului, trebuie sa ne program Craciunul, Revelionul si Pastele cu toate soacrele. Trebuie sa ne alegem cuvintele ca sa nu suparam persoana de langa noi, trebuie sa nu fim prea glumeti cu un prieten ca interpreteaza iubi ce vrea, trebuie sa iesim dupa ora 20.00 numai cu persoane de acelasi sex ca se considera golaneala. Trebuie, trebuie, trebuie! Si ne apuca nervii ca nu putem fi exact cum vrem, nu putem gandi exact ce vrem, si nu putem reactiona exact cum vrem. Unii stau si acumuleaza frustrari dupa frustrari, iar majoritatea renunta. Gata si cu relatia serioasa.

Ne dorim libertate deplina si dreptul de a face orice, la orice ora... doar ca, devenim depresivi. Ne trezim cand vrem, mergem unde vrem, iubim pe cine vrem si nu acceptam nimic din ce ne-ar putea devia de la drumul nostru. Nu facem niciun compromis si nu permitem nimanui sa ne pericliteze fericirea in vreun fel. Ne construim relatia de cuplu pe principii europeno-moderne lasandu-i astfel posibilitatea partenerului sa faca ce vrea, cand vrea. Apoi ne dam seama ca avem nevoie de afectiune, de sfaturi, de impartasirea tristetilor si a bucuriilor cu persoana de langa noi. Si renuntam la libertate, intram intr-o relatie serioasa

Ne dorim o afacere proprie pentru a nu depinde de nimeni... doar ca, atunci cand o avem, ne dorim din toata inima sa fi fost angajati pe vecie. Initial pare totul superb, chiar si in ciuda sacrificiilor pe care le faci la inceput de drum. Ai propriul birou, te duci cand vrei, pleci cand vrei, faci ce vrei cu banii si nu dai explicatii niciunui sef nesatisfacut pe parcursul noptii. Apoi constatam ca se strica imprimanta, cade faianta, trebuiesc inlocuite geamurile,aparatele de cafea, laptopuri-le si scaunele. Vin un milion de controale, ti se cer 1000 de autorizatii. Ai nevoie de anexa inregistrata la ANAF pentru ca respiri aer in sediul social, si probabil ca poti face bani din asta, e un fel de bussiness air. Iti suna telefonul de 6 ori pe minut si constati ca esti responsabil direct pentru toti clientii tai. Indiferent de nemultumirea pe care o au, tu trebuie sa gasesti solutia. Si atunci iti doresti sa fi ramas angajat, sa nu fi nevoit sa raspunzi de ceva si nici sa platesti vreo chirie.

Ne dorim sa fim dezinvolti, sa aratam lumii ca nu ne pasa de ceea ce gandesc ceilalti. Dar de fapt traim pentru asta. Ne intereseaza in mod absolut ce spun oamenii despre ultima poseta, ultima masina, ultimul brand achizitionat. Pentru ca imaginea conteaza...

Citeşte mai departe >>

Ai puterea să recunoşti când greşeşti?

Este extrem de greu să ne recunoaştem greşelile. Este greu să acceptăm, chiar şi în faţa noastră că suntem imperfecţi, că ne putem înşela în multe privinţe.

La fel de greu este să iertăm şi să uitam  greşelile celor din jur.Cu cât iubim mai mult o persoană, cu atât pretenţiile cresc şi dezamăgirea este direct proporţională cu ataşamentul.

Şi atunci cum procedăm? Se spune că adevărul este undeva la mijloc întotdeauna.Indiferent de genul relaţiei.

Să luăm problema pas cu pas

În primul rând este important să analizăm situaţia cât mai obiectiv posibil. La început este foarte dificil să facem asta deoarece ne este greu să acceptăm că suntem oameni, putem greşi. Voluntar sau involuntar putem proceda incorect într-o situaţie şi să rănim persoanele din jur. Dacă iubeşti persoanele respective, vei încerca să fii empatic şi să vezi lucrurile şi din perspectiva celuilalt.

Timpul este un factor benefic. El te ajută să te calmezi şi să priveşti lucrurile la rece.

Pasul următor este să recunoaştem greşeala şi să ne recunoaştem partea de vină. Extrem de dificil şi incomod, dar este dovadă de caracter şi nu o slăbiciune. Ajută să discutăm despre gafa noastră cât mai deschis.

În final, trebuie doar să fim răbdători şi să vedem dacă greşeala este remediabilă, uitată şi iertată. Dar asta nu mai depinde de noi, ci de cealaltă persoană implicată.

Aşa ajungem să privim din celălalt punct de vedere problema.

Ce faci atunci când cineva îţi greşeşte, te dezamăgeşte?

Avem anumite standarde, pretenţii de la persoanele din jur. Atunci când cineva nu se ridică la nivelul lor, suntem dezamăgiţi.

Ne întrebăm dacă oamenii din jur nu se pot ridica la standardele noastre sau dacă noi cerem uneori prea mult.

Indiferent de răspuns, atunci când ni se greşeşte,suntem răniţi.

De cele mai multe ori alegem să renunţăm pur şi simplu la persoanele respective. E varianta cea mai simplă. Nu acordăm prea multe şanse, uitând că poate şi noi am greşit de multe ori.

Atunci este momentul să analizezi situaţia cât mai matematic. Pune în balanţă lucrurile bune ale persoanei respective si a relaţiei dintre voi si aşa zisele dezamăgiri, greşeli .

Observă încotro înclină balanţa. Oamenii sunt mai presus de acţiunile lor. Fiecare are dreptul la o zi proastă, o perioadă neprielnică.

Şi cine suntem noi să judecăm atât de aspru? De câte ori cei care ne iubesc nu ne au trecut cu vederea abaterile?

Când iubeşti sau apreciezi o persoană cu adevarat trebuie să depui efort, să faci compromisuri.

Este uşor să renunţi la oameni. Partea grea este să faci să funcţioneze relaţiile!

Sursa foto: via

Citeşte mai departe >>

Din dragostea cu pătrunjelul rezultă mulţi copii...

De când mă ştiu am iubit pătrunjelul într-un mod mai aparte. Îmi amintesc că atunci când eram mică, în faţa blocului în care locuiam era o grădină superbă. Vecinii plantau de fiecare dată şi pătrunjel în ea, pe alocuri, pe lângă flori şi copăcei. Atât de îndrăgostită eram de pătrunjel, încât îl smulgeam şi îl înfulecam într-o clipă, fără alte ingrediente pe lângă! Mai băteam mingea, jucam un şotron, mai luam  gură de pătrunjel!

Dragostea dintre mine şi pătrunjel s-a dovedit a fi una de lungă durată, rezistentă în timp, care a trecut cu brio peste toate examenele sclifoselilor mele culinare. Şi cum iubirea este un lucru benefic şi nu poate duce la nimic rău...pe măsură ce m-am mărit şi am avut acces la informaţie am aflat că pătrunjelul îmbunătăţeşte fertilitatea. Te iubeşti cu pătrunjelul... faci copii mulţi!

Pătrunjelul – miracol pentru organism

La modul cel mai serios posibil, pătrunjelul repprezintă o sursă nemaipomentiă de multivitamine. Cu un depozit „monstruos” de substanţe nutritive, cât îl vedeţi de firav, pătrunjelul conţine beta carote, calciu, mai multă vitamina C decât o portocală, vitamina B 12, calci, clorofilă şi multe alte substanţe nutritive esenţiale vieţii.

Pentru că este campion la compuşi care prodc vitamina B 12, tincturile de pătrunjel precum şi consumul frunzelor dar şi al rădăcinilor ca atare sunt recomandate de toţi medicii ginecologi (doar nu dentişti!) pentru creşterea fertilităţii.

Dacă nu aţi înţeles, complecşii  care produc vitamina B 12 sunt extrem de importanţi şi joacă un rol decisiv în conceperea unui copil. De aceşti complecşi sunt răspunzătoare fertilitatea, sarcina precum şi imunitatea dar şi prevenirea bolilor degenerative, atât ale mamei cât şi ale fătului.

Din nefericire, acţiunea vitaminei B 12 în organism este blocată de anticoncepţionale, antibiotice, substanţe toxice, excesul de bacterii şi paraziţi în colon şi în tractul digestiv. Din fericire însă, un consum ridicat de pătrunjel va contracara toate aceste elemente inhibatoare.

Sursa foto: via

Citeşte mai departe >>

Comunicarea în cuplu îţi poate distruge relaţia

Sună paradoxal având în vedere că toţi psiologii recomandă o comunicare cât mai deschisă şi frecventă în relaţia de cuplu. Şi este foarte adevărat că prin comunicare îţi întreţii relaţia vie. Doar că, folosită incorect, comunicarea în cuplu poate deveni cel mai mare inamic al relaţiei tale.

Ce e de făcut şi unde sunt greşelile?

1. În primul rând, să comunici cu partenerul tău nu e deloc benefic dacă pe tine nu te interesează subiectul de nicio culoare. Probabil că este în extaz atunci când îţi povesteşe cum funcţionează un întrerupător şi cum a reuşit el singur singurel să îl schimbe cu unul nou. Într-un mod subtil, fără a-i distruge extazul, încearcă să schimbi subiectul. Căci nu vei face decât să devii din ce în ce mai iritată şi să aştepţi cu nerăbdare să termine odată de trăncănit.

2. Nu minţi, doar omiţi să spui adevărul

Chiar dacă ai stricat maşina nu înseamnă că trebuie să o ascunzi în garaj şi să nu spui nimic despre asta. Pentru că, mai devreme sau mai târziu tot va afla şi vei risca să produci un scandal monstru. Cine nu s-ar enerva când descoperă că ceva este distrus având în vedere că ar fi trebuit să funcţioneze... ?

3. Devii irascibilă când nu e de acord cu tine

Păi cum măi nene să fim de acord întru totul? Suntem oamenii şi avem pretenţia că trăim înt-o ţară democrată, deci avem dreptul la replică. Dacă ai început să te enervezi de fiecare dată când partenerul tău aduce un alt argument decât cel pe care l-ai dat tu, clar relaţia ta are numai de suferit. Orice om se satură la un moment dat...

4. Nu vrei să vorbeşti decât tu

Ştiu că ai avut o zi grea, şi că te gândeşti cum să îţi ajuţi copilul să se pregătească pentru un curs, şi mai eşti şi pe punctul de a face renovări în apartament. Şi spui... fără să te mai opreşti, tot ce ai vrea să faci, însă şi partenerul tău are un punct de vedere. Nu fii egoistă!

În concluzie, comunicarea ineficientă nu se poate numi comunicare în cuplu. Oricine poate vorbi la nesfârşit despre problemele sale, însă puţini sunt cei care ştiu cu adevărat să asculte. 

Nu îţi distruge relaţia printr-un astfel de comportament!

Sursa foto: via

Citeşte mai departe >>

Patru motive pentru care trebuie să zâmbeşti că a venit primăvara

De când mă ştiu, primăvara este anotimpul care mă binedispune cel mai mult. Am o stare de spirit incredibilă, totul funcţionează mai bine, toate problemele parcă dispar iar oamenii parcă par mai prietenoşi. Iată câteva motive simple pentru care ar trebui să zâmbeşti că a venit primăvara.

1. Natura prinde viaţă şi culoare

Clar nu mă dau pe spate florile. Mă bucur dacă le primesc însă nu mă dau pe spate cum m-ar da o broşă, sau o clamă de păr, sau chiar un săpun împachetat frumos.

În schimb, primăvara e altceva. Ţi se înmoaie toate simţurile când vezi flori la tot pasul. Colorate, frumoase şi parfumate.

Astăzi, când am ieşit în oraş, tot oraşul era colorat. Galben, roşu, verde, mov... Frumos este că nebunia asta va ţine cu siguranţă până la sfârşitul lunii martie, ceea ce nu te poate face decât să zâmbeşti.

Lăsând la o parte florile comercianţilor, să nu uităm că avem o întreagă natură de admirat. Toate plantele încep să prindă viaţă şi copacii încep să înflorească. Cum să nu te bucure un astfel de peisaj?

2. Zile mai lungi

Asta mă face să zâmbesc cu gura până la urechi. Nu pentru că ar însemna că ai mai puţină treabă dacă s-a mărit ziua, căci tu poţi munci liniştit şi până la ora zece noaptea, ci pentru că ai mai mult spor în tot ce faci. Cerul de culoarea gri şi înserarea timpurie te fac să lucrezi într-un ritm mai lent. Orice ai face!

Din fericire se întunecă la ora 18.00 de acum, iar o singură oră în plus chiar face diferenţa!

3. Haine mai subţiri, accesorii mai multe

Iubesc femeile în anotimpul primăvăratic. Sunt aşa de drăguţe când poartă accesorii frumoase, eşarfe, sacouri lejere. Din fericire nu numai femeile pot renunţa la paltoanele groase şi obositoare, la mănuşi şi căciuli, ci şi bărbaţii. Ceea ce reprezintă un nou motiv de a zâmbi.

4. Mai mult timp petrecut în aer liber

În ciuda faptului că mediul înconjurător este poluat, o plimbare în parc te umple cu energie. Mergi cât mai mult pe jos, pe lângă faptul că este sănătos, vei avea şi o stare de spirit mult mai bună.

Citeşte mai departe >>

Trei lucruri pe care bărbaţii le adoră la femei

Bărbaţii nu caută lucruri complicate şi nici nu încearcă să le complice pe cele simple, aşa cum facem noi femeile. Nu fac din ţânţar armăsar şi nici nu stau să analizeze un cuvânt pe toate părţile că poate o fi fost spus cu vreun subînţeles. Aşadar, nu chestiile complicate, ci lucrurile pe care noi le considerăm atât de banale, bărbaţii le văd irezistibile la o femeie.

1. Naturaleţea

Un chip natural şi fără machiaj este de-a dreptul fascinant pentru un bărbat. Bărbaţii nu măsoară frumuseţea în funcţie de stratul de fond de ten, ci în funcţie de lipsa acestuia. Un „bună dimineaţa” spus de un chip natural poate transmite mai mult decât 1000 de gesturi romantice. Încearcă să petreci timp alături de iubitul tău fără să te machiezi, te va răsfăţa şi te va trata ca pe un copil dulce.

2. Zâmbetul

Orice persoană care zâmbeşte emană fericire prin toţi porii. Un bărbat adoră să îşi vadă iubita zâmbind. Atunci când zâmbim, bărbaţilor le este mult mai uşor să ne vorbească. Se simt în siguranţă şi simt o stare de confort deosebită. Dacă vrei să îţi faci iubitul să accepte o propunere de-a ta mai repede, sau să îl faci să îţi povestească problemele lui,  „tratează-l cu zâmbet”. Un ton plăcut face pe oricine mai relaxat...

3. Feminitatea

Da! Bărbaţii adoră „femeile feminine”. Gesturile gingaşe, atitudinea uşor cuminţică, parfumul specific feminin, şi apropourile cu subînţeles sunt lucruri pentru care bărbaţii iubesc femeile.

Poartă-te ca o femeie în societate, acordă-ţi timp pentru a te îmbrăca cât mai feminin, nu în blugi sau pantaloni. Fii frumoasă, zâmbeşte. Bărbaţii adoră aceste aspecte la o femeie.

În afară de comportamentul feminin, bărbaţii sunt captivaţi de o femeie, în primul rând vizual. Şi pentru că sunt atraşi de lenjeriile sexi, hainele mulate, rochiile care scot în evidenţă silueta, nu ar strica să le faci din când în când câte o surpriză.

Sursa foto: via

Citeşte mai departe >>

Dependenţa de zahăr este aceeaşi cu dependenţa de droguri

Potrivit unui studiu publicat de „US National Library of Medicine - National Institutes of Health”, zahărul produce dependenţă. Întrebarea pe care au lansat-o cercetătorii şi asupra căreia au aplicat un studiu dezvoltat a fost „Consumul regulat de zahăr poate conduce la o formă naturală de dependenţă”?

Potrivit autorilor, Nicole M. Avena, Pedro Rada, şi Bartley G. Hoebe, zahărul conţine o substanţă care eliberează în corp dopamină şi opioide. Dopamina, odată ajunsă în organism, are o acţiune de creştere a forţei de contracţie a inimii, iar opioidele sunt analgezice foarte puternice pentru dureri grave.

Simptomele care apar după consumul acestor două substanţe sunt corelate cu modificările neurochimice care apar la nivelul creierului. Rezultatul este unul simplu: creierul percepe totul drept „dependenţă”, fiind vorba despre exact aceleaşi simptome ca şi în cazul consumului de droguri.

De ce suntem dependenţi de zahăr?

Dependenţa, în general, se concentrează mai mult pe consumul de droguri cum ar fi morfina, cocaina, nicotina şi alcoolul. Cu toate acestea, s-a descoperit că există o varietate de „vicii” care creează o dependenţă similară cu cea drogurilor. Jocurile de noroc, sexul dar şi unele produse alimentare.

Termenul de „dependenţă” implică dependenţa psihologică, şi astfel aflăm că de fapt este o problemă mentală sau cognitivă, nu doar o boală fizică.

O caracteristică specifică a dependenţei de droguri este capacitatea ei de a provoca creşteri repetate şi intermitente a dopaminei. Prin urmare, oamenii care nu sunt dependenţi de droguri nu au de unde să cunoască aceste simptome. Însă cei care suferă sau au suferit de dependenţă cunosc cel mai bine aceste stări.

Sentimentul este unic şi perceput diferit de fiecare individ în parte, însă toţi îl privesc şi îl percep ca fiind indispensabil vieţii şi foarte plăcut.

De ce ne este poftă de dulciuri?

Cercetătorii americani au definit pofta de dulciuri ca fiind o etapă a dependenţei. Pofta de dulce apare atunci când încerci din răsputeri să nu mai consumi zahăr. Deci, după o perioadă de abstinenţă, pofta de dulciuri creşte considerabil.

Această poftă are deseori referire la motivaţia extremă, deci suntem pe drumul cel bun dacă am ajuns aici.

Pentru că cercetătorii americani au specificat că dependenţa de zahăr este o problemă neuronală, ea poate fi combătută cu uşurinţă. Prin voinţă!

Nu există tratament sau pastile, ci doar terapie psihologică. Dacă nu ai suficientă voinţă şi nu eşti destul de motivat să renunţi singur, atunci poţi apela la serviciile unui psiholog.

De ce trebuie să renunţăm la excesul de zahăr?

Nu de nebuni, clar. Dacă nu aveau niciun efect negativ, dulciurile nu ar mai fi fost atât de blamate. Însă, cercetătorii americani au demonstrat că există comportamente similare între consumatorii de droguri şi cei de zahăr.

Oamenii care au fost supuşi studiului au descris simptomele pe care le-au trăit atunci când au fost privaţi de zahăr. Au descris, de asemenea, pofta de mâncare, în special pentru carbohidraţi, ciocolată şi zahăr, care au dus în cele din urmă la un consum abuziv al acestor alimente.

Consumul excesiv de zahăr este considerat o boală, ceea ce duce la aplicarea unui tratament „din popor”. Când simţi că nu mai poţi, îţi oferi singur o auto-medicaţie cu alimente dulci. Toate acestea nu fac decât să ducă la obezitate şi tulburări grave de alimentaţie, care nu mai pot fi reparate.

Care este concluzia cercetătorilor?

Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că oamenii au o dorinţă inerentă de a se hrăni pentru a supravieţui. Cu toate acestea, oamenii sunt totuşi împinşi de propriile simţuri să facă excese.

Din nefericire, aceste excese duc la obezitate, bulimie, şi mai ales la dependenţe nesănătoase pentru alimentele gustoase, alimente care interferează cu bunăstarea.

Creșterea obezității, corelată cu apariția unor descoperiri științifice de simptome asemănătoare între abuzul de droguri și alimente gustoase, a dat credibilitate la acestei idei.

Dovezi descoperite sprijină teoria că, în anumite circumstanțe, consumul regulat de zahăr poate duce la schimbări de comportament dar şi schimbări neurochimice  care seamănă cu efectele unei substanțe stupefiante.

Referinţe: Evidencefor sugar addiction: Behavioral and neurochemical effects of intermittent,excessive sugar intake 

Sursa foto: via

Citeşte mai departe >>