Şi să nu vă gândiţi că nu sunt curajoasă de fel. Sau că
îmi lipseşte curajul să mă iau în gură cu cineva, şi când am dreptate, dar mai
ales când nu am. Sau că nu am curajul să merg înainte atunci când lumea pare să
se prăbuşească.
Nici gând. Astăzi îmi lipseşte cu totul şi cu totul alt
curaj. Acela de a începe să muncesc. Nu am chef, dar niciun chef domnle! Ce nu
înţelegeţi ?
Şi mă mustră conştiinţa în asemenea hal, că este deja ora
15.30 şi eu nu am făcut nici măcar o pagină de ziar, măcar una din cele cinci pe
care trebuie să le fac astăzi...
Am un loc foarte mişto la biroul meu. Redacţia este
foarte mare şi eu stau undeva în spate, astfel încât îmi văd aproape toţi
colegii. Mai mare e supărarea când îi văd că scriu cu atâta patimă şi
conştiinciozitate, îşi mai fac timp de o glumă, două, trei. Nici măcar să fac o
glumă nu am curaj.
Starea în care am intrat poate fi asemănată foarte bine
cu o lene profundă, dar foarte profundă sau cu o boală care nu îţi dă voie să
îţi mişti degetele.
Mă duc să fumez o ţigară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează !